Cum se scrie un proiect de cercetare? (Doina Stefanescu)

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Ştiinţe Politice

 

 

 

 

 

 

 

Cum se elaborează un Proiect de cercetare

Ghidul studentelor/studenţilor

 

 

 

 

Autoare/Autori:

Conf. dr. Doina-Olga Ştefănescu

Măriuca Oana Constantin

 

 

 

 

 

 

 

Bucureşti

2012

 

 

CUPRINS

 

CUI I SE ADRESEAZĂ GHIDUL?

CARE SUNT CERINŢELE TEHNICE PENRU REDACTAREA PROIECTULUI?

  1. Dimensiunea
  2. Redactare
  3. Respectarea regulilor scrierii academice

CE TREBUIE SA CUPRINDA PROIECTUL?

  1. Paşii premergători redactării proiectului de cercetare
  1. Alegerea temei – Despre ce cercetez?
    1. Selectia domeniului.
    2. Formularea temei
    3. Titlul proiectului.
  2. Delimitarea ariei de studiu.
    1. Delimitare temporală
    2. Delimitare spaţială
    3. Restrângerea domeniului de investigaţie propriu-zis.
    4. Restrângerea sferei cercetării la un număr definit de unităţi de analiză
  3. Titlul proiectului.
  1. Structura unui proiect de cercetare

1. Introducerea

  1. Introducerea Punctarea problematicii studiului
  2. Obiectivul/ele proiectului cercetării
  3. Semnificaţia studiului..
  4. Întrebările de cercetare.

2. Literatura de specialitate relevantă

3. Metodologia cercetării

  1. Procedura de cerectareMetodele alese
  2. Instrumentele de cercetare.
  3. Rezultatele aşteptate.
  1. Concluziile
  2. Bibliografia

BIBLIOGRAFIE

ANEXE:  Model de proiect de cercetare

 

CUI I SE ADRESEAZĂ GHIDUL?

Prezentul ghid vizează oferirea unui cadru general de referinţă cu privire la elaborarea proiectelor de cercetare şi este menit să constituie un instrument de lucru pentru studenţii Facultăţii de Ştiinţe Politice.

Regulile şi exemplele prezentate în ghid sunt orientative neavând aşadar caracter obligatoriu. Sugestiile cuprinse în ghid se referă la o structură a proiectului, general acceptată în lumea academică, şi la reguli generale de construire a acestuia.

 

CARE SUNT CERINŢELE TEHNICE PENRU REDACTAREA PROIECTULUI?

Sub aspect tehnic cerinţele pentru  redactarea Proiectul de cercetare aferent probei nr.1 sunt următoarele:

  • Dimensiunea: se recomandă ca proiectul să fie redactat pe 5-7 pagini (plus pagina de titlu).
  • Redactare Word: Font Times New Roman cu diacritice; spaţiere1,5; font size12.
  • Respectarea regulilor scrierii academice, inclusive a celor referitoare la plagiat şi proprietate intelectuală, sunt obligatorii.

 

CE TREBUIE SA CUPRINDA PROIECTUL?

A. Paşii premergători redactării proiectului de cercetare

1. Alegerea temei – Despre ce cercetez?

În momentul în care alegeţi tema proiectului de cercetare, trebuie să aveţi în vedere urmatoarele aspecte:

  1. Selecţia domeniului. Selectaţi mai întâi domeniul şi aria tematică. Este recomandat să alegeţi un domeniu cu care sunteţi familiarizaţi/te sau pentru care aveţi deja un interes demonstrat.
  2. Formularea temei. Formulaţi tema propriu-zisă. Este preferabil (nu obligatoriu) să identificaţi un subiect despre care aveţi deja cunoştinte. De exemplu, puteţi dezvolta o temă cuprinsă în lucrarea de licenţă sau unul dintre proiectele de seminar sau un referat pentru care aţi citit deja bibliografie adecvată. De asemenea, puteţi selecta o temă conexă celei abordate în lucrarea de licenţa, care să reprezinte o posibilă continuare ulterioară a dezvoltării acesteia .
  3. Titlul proiectului.

Trebuie să ştiţi exact despre ce scrieţi şi este necesar ca şi cei care vor citi proiectul să înţeleagă cu claritate care este tema centrală a proiectului. De aceea, sunt foarte importante delimitarea temei şi alegerea unui titlu sugestiv.

 

2. Delimitarea ariei de studiu.

Restrângerea temei este necesară şi atât titlul, cât şi conţinutul proiectului trebuie să reflecte acest lucru. Restrângerea se poate face prin mai multe modalitaţi. Ele sunt cumulative, nefiind suficientă aplicarea doar a uneia.

  1. Delimitare temporală

Delimitarea temporală presupune încadrarea precisa a perioadei investigate (De exmplu “Analiza Politicii Externe a Uniunii Europene în primul an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona”, “Studiu despre moţiunile de cenzură intentate în Romania în perioada 2010-2012”) Este recomandat ca limitele de timp să fie relativ scurte, astfel încât să permită o cercetare, dacă nu exhaustivă, cel puţin mai cuprinzătoare şi în profunzime.

  1. Delimitare spaţială

Delimitare spaţială presupune definirea unei arii geografice precise (De exemplu “Relațiile Uniunii Europene cu Rusia în primul an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona”; “Schimbări la nivelul concepţiei despre familie, după Revoluţia de la 1989, în comuna Runcu”.)

  1. Restrângerea domeniului de investigaţie propriu-zis.

Un proiect intitulat “Studiu general al anomiei” nu este indicat, dar unul centrat pe “Studiu asupra anomiei în societatea românească” ar putea să se apropie. Un proiect intitulat “Problema dreptăţii în filosofia greacă” sau “Problema dreptăţii în viziunea lui Platon” nu ar fi teme realizabile într-un proiect de 5-7 pagini dar “Problema dreptăţii în Republica lui Platon” ar putea fi.

  1. Restrângerea sferei cercetării la un număr definit de unităţi de analiză

De exemplu o temă referitoare la dezideologizarea partidelor politice din România ar trebui să se refere doar la câteva partide, nu la toate câte există.

 

3. Titlul proiectului.

Titlul proiectului trebuie să definească exact subiectul cercetării. Claritatea impune întotdeauna ca subiectul să fie restrâns la intenţiile şi posibilităţile concrete de cercetare. Una dintre soluţiile uzuale de restrângere este aceea de a opera delimitări care au capacitatea de a preciza exact universul real al cercetării. Titlul trebuie să surprindă aceste delimitări ale ariei de cercetare. Un titlu ca de exemplu “Politica externă a Uniunii Europene” este prea vast deoarece tema nu poate fi acoperită. El este şi prea vag fiindcă cititorul sau examinatorul nu ştie ce anume trebuie să urmărească în conţinutul proiectului. Un titlu prefarbil ar putea fi “Politica externă a Uniunii Europene în primii doi ani după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Relaţiile cu Rusia”, caz în care se operează atât o restrângre temporală, cât şi una a domeniului de investigaţie propriu-zis.

 

B. Structura unui proiect de cercetare

Structura unui proiect de cercetare cuprinde, în general, cateva elemente. Prezentăm succint aceste elemente reamintind că succesiunea şi numărul lor respectă o ordine logică.

 

1. Introducerea

O primă parte a proiectului ar trebui să aibă un caracter introductiv. Este o parte importantă pentru ca cititorul sau examinatorul va înţelege intenţia autorului/autoarei şi viziunea asupra problematicii. Prezentăm în continuare câteva elemente necesare ale introducerii proiectului de cercetare.

  1. Introducerea debutează, de obicei, cu un paragraf care să capteze atenţia cititorului în legătură cu tema abordată şi să creeze cadrul general pentru dezvoltarea subiectului. Încercaţi să vă gândiţi ce aţi vrea să citiţi dacă aţi fi cititorul lucării pe care o redactaţi. În general, în primul paragraf se poate apela la citate sau afirmaţii generale despre necesitatea întreprinderii studiului.
  2. Punctarea problematicii studiului este esenţială pentru proiectul dumneavoastră. Trebuie să surprindeţi, într-o singură propoziţie, exact ceea ce vă interesează (de exemplu, intenţionaţi să identificaţi caracteristicile fenomenului x sau doriţi să aduceţi în prim-plan problema z). Puteţi apoi detalia problemtica în câteva scurte paragrafe care să surprindă şi mai clar intenţiile pe care le aveţi.
  3. Obiectivul/ele proiectului cercetării trebuie surprinse într-un singur paragraf care să explice ce dorește studiul să realizeze. Prezentaţi pe scurt şi punctaţi în termini precişi scopul urmărit de cerectare. Obiectivul poate fi teoretic sau practic. De exemplu, dacă doriţi să prezentaţi şi să argumentaţi un punct de vedere prin care să elucidaţi o problemă teoretică controversată, specificaţi clar care este punctul de vedere pe care îl susţineţi şi ce anume intenţionaţi să demonstraţi. Dacă doriţi să introduceţi un nou concept, oferiţi o descriere a conceptului şi justificaţi de ce consideraţi că este necesară introducerea lui. Dacă scopul cercetării este extinderea unei cercetări existente deja, menţionaţi rezultatele pe care le urmăriţi şi explicaţi de ce sunt ele importante. Formularea tipică a unui obiectiv include un verb, de exemplu să asigure interpretarea teoriei x …, să descopere dacă …; să dovedească.......Prezentarea clară a obiectivelor arată că studenta/studentul are o viziune limpede asupra temei studiate şi că ştie exact în ce va consta contribuţia cercetării sale la aceasta.
  4. Semnificaţia studiului. Redactarea proiectului ar trebui să răspundă direct sau indirect la câteva intrebări cum sunt: de ce este important studiul; pentru cine este important; care vor fi implicaţiile poztive ale realizării studiului? Semnificaţia studiului subliniază unde se încadrează cercetarea dumneavoastră între cercetările similare şi încearcă să convingă cititorul de ce este necesară. Este important ca această secţiune să reflecte viziunea proprie a studentei/studentului asupra problematicii alese.
  5. Întrebările de cercetare. În finalul introducerii ar trebui enumerate întrebările care stau la baza cercetării, fără a fi necesară elaborarea lor. De exemplu: care sunt atitudinile în legătură cu … ; există o diferenţă semnificativă între … ; ce tip de relaţie există între …. În această parte introductivă, de prezentare a cercetării trebuie menţionată şi ipoteza studiului.

 

2. Literatura de specialitate relevantă

O a doua parte a proiectului va aduce în discuţie literatura de specialitate relevantă pentru temă, fundamentele teoretice sau alte cercetări relevante asupra temei alese. La această secţiune, realizaţi o prezentare scurtă şi clară a teoriilor şi cercetărilor anterioare aflate în strânsă conexiune cu tema de cercetare, care reprezintă fundamentul teoretic al lucrării pe care o redactaţi. Numiţi cele mai relevante lucrări pe care le-aţi citit pentru această temă. Prezentaţi succinct ideile cu cea mai pregnantă influenţă asupra abordării dumneavoastră. Precizaţi poziţia teoretică pe care o adoptaţi în dezvoltarea temei.  Această secţiune poate cuprinde şi o parte destinată delimitărilor conceptuale şi definirii termenilor-cheie sau a termenilor-specifici cu care se va opera, dacă este cazul. Prin această parte a proiectului de cerecetare, studenta/studentul demonstrează de fapt cunoaşterea domeniului şi a problematicii cărora le este circumscrisă tema aleasă.

 

3. Metodologia cercetării

Următoarea parte va prezinta metodologia cercetării, adică modul în care studenta/studentul înţelege să deruleze cercetarea şi în ce anume va consta aceasta. Este partea cea mai importantă a proiectului de cercetare şi, în termeni cantitativi, reprezintă aproximativ jumătate din întinderea proiectului. Metodologia este esenţială pentru a arăta cum intenţionează studentul să abordeze tema aleasă, să folosească teoria cunoscută şi să atingă obiectivele propuse. De metodologie depinde însăşi cercetarea. Ea este cea care face diferenţa dintre cercetare de calitate şi un simplu eseu. De aceea, este necesar ca studenta/studentul să demonstreze că şi-a format o viziune proprie clară în ce priveşte abordarea demersului său ştiinţific. Secţiunea de metodologie ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: ce acţiuni intenţionez să realizez pentru a lămuri întrebările de cercetare; ce paşi trebuie să parcurg pentru testa ipoteza; la ce teste va fi supusă ipoteza; când pot considera că a fost suficient testată pentru a o considera validată sau infirmată. Este indicat ca în debutul acestei secţiuni să reamintiţi ipoteza şi întrebările de cercetare. Ulterior, este necesar să fie prezentată strategia de cercetare propriu-zisă şi, în detaliu, informaţii despre modul în care intenţionaţi să desfăşuraţi cerecetarea. Această prezentare ar putea cuprinde, de exemplu, răspunsuri pentru următoarele probleme/teme:

  • ce fel de informaţii sunt necesare, despre ce şi de ce sunt necesare;
  • ce fel de date sunt utile – date cantitative şi/sau calitative;
  • care sunt metodele de colectare a acestor date (interviu, analiză de document etc.)
  • descrieţi succinct metodele;
  • cum procesaţi informaţia rezultată din date (aici va fi relevanta abordarea pe care aţi decis să o adoptaţi).

Este important de ştiut că metodele de cercetare şi abordarea vor fi alese şi adaptate în funcţie de tema pe care o propuneţi. Metodologia nu poate fi standard. Ea trebuie să se plieze pe tema aleasă.

Sistematizând, metodologia va face referire la:

  1. Procedura de cercetare – descrie paşii ce urmează a fi parcurşi în demersul de cercetare.
  2. Metodele alese, care pot fi cantitative sau/şi calitative. Metodele cantitative răspund la întrebările ce? şi, mai ales, câţi/câte?. Ele presupun o activitate de numărare şi constau în statistici, modele matematice etc. Metodele calitative sunt interactive şi răspund la întrebările cum? şi, mai ales de ce? (interviu, analiză de conţinut). Abordarea lor este diferită. Cele două tipuri de metode nu sunt incompatibile şi nu se exclud reciproc. Pentru unele teme se pretează mai degrabă o abordare cantitativă decât una calitativă sau invers, în timp ce, pentru altele, este preferabilă îmbinarea celor două metode. Designul cercetării şi abordarea selectată vor depinde în mare măsură de temă şi de posibilităţile concrete de cercetare. În general, atunci când urmărim explorarea semnificațiilor asociate unui fenomen social, inventarierea concepțiilor și credințelor oamenilor așa cum se relevă acestea în interacțiunile sociale, adoptăm un demers de cercetare calitativă. Pe de altă parte, atunci când vrem să măsurăm un fenomen social, incidența anumitor răspunsuri într-o populație și realizarea de corelații statistice între caracteristici măsurabile ale fenomenelor sociale, adoptăm un design de cercetare cantitativă.
  3. Instrumentele de cercetare. Dacă, de exemplu aţi ales pentru o abordare calitativă realizarea unor interviuri, interviul propriu-zis reprezintă un instrument prin intermediul căruia realizaţi cercetarea. În acest caz, prezentaţi în cadrul acestei secţiuni grila de interviu pe care intenţionaţi să o utilizaţi.
  4. Rezultatele aşteptate. Conturaţi succinct ce credeţi că veţi obţine la finalul cercetării. Această secţiune este menită să reflecte capacitatea stuentului de a elabora propriul demers de analiză şi cercetare a unei anumite teme în domeniul ales; capacitatea de a aborda empiric (atunci cînd se poate) problematica vizată prin definirea unui design metodologic viabil pentru analiza temei.

 

4. Concluziile

Proiectul de cercetare se încheie în mod necesar cu concluziile autorului/autoarei. Aceste concluzii pot să fi apărut în corpul proiectului sau să fie formulate la final. Important este ca ele să fie formulate foarte clar şi concis, fără ambiguităţi. La nivelul unui proiect de cercetare, concluziile ar fi uneori premature. Dar, în concluziile unui proiect de cercetare, poate fi întreprins un demers de autoevaluare a propriei cercetări de către studentă/student, în cadrul căruia să se încerce să se identifice minusurile şi plusurile. De exemplu, cercetarea este riguroasă sub aspectul metodei selectate şi a paşilor, dar are o insuficientă acoperire geografică.

 

5. Bibliografia

Bibliografia parcursă pentru redactarea proiectului este obligatorie. Ea trebuie să cuprindă literatura de specialitate care a stat la baza redactării proiectului.

 

BIBLIOGRAFIE

 

Delbert C. Miller, Neil J. Salkind, Handbook of research Design &Social Measurement, 6th ed., Sage Publications Inc., 2002.

 

Baron, Mark A., Guidelines for Writing Research Proposals and Dissertations, University of south Dakota, 2010

 

 Olk. Herald, How to Write a Research proposal, DAAD Information Centre Accra, 2003

 

Wong, Paul T.P., Thesis Guide, University of Altanta, 2002

 

Principles of good research and research proposal guide, London Borough of Richmond upon Thames, 2006

 

 

ANEXE. Un Model de proiect de cercetare

 

 

Strămutare şi reconstrucţie. Cartierul Recea, Alba Iulia

Sebastian Ţoc

 

 

Introducere. Punctarea problematicii studiului

Procesle de strămutare cauzate de proiecte de dezvoltare suscită în ultimii ani un interes ridicat mai ales din partea cercetătorilor în ştiinţele sociale. Strămutarea de la Roşia Montană reprezintă o oportunitate de cercetare a unei populaţii care a fost mutată din comunitatea în care

cei mai mulţi au trăit foarte mulţi ani, o populaţie mutată dintr-un rural cu obiceiuri proprii întrun urban în care aceste tipuri de obiceiuri tind să se dizolve. În această situaţie, interesul nu apare numai din partea cercetătorilor, ci şi din partea mass-media şi din partea locuitorilor din Alba Iulia care sunt curioşi cum arată noul cartier. Prin intermediul acestui proiect realizez o analiză privind consecinţele strămutării pentru cei direct implicaţi ţinând cont de ceea ce subiecţii cercetării (locuitării de la Roşia Montană strămutaţi în Alba Iulia) declară, dar şi de contextul din ultimii ani de la Roşia Montană.

Motivaţia de a cerceta această temă are în vedere mai multe aspecte. În primul rând strămutarea reprezintă un proces ce implică schimbare rapidă, ceea ce ne permite să analizăm mecanismele de adaptare ale oamenilor la un nou stil de viaţă. În al doilea rând, cercetarea are ca obiect de studiu un fenomen care se află în dezbatere publică, ea putând fi folosită pentru a asuma o poziţie publică, vizavi de diverse probleme legate de strămutare. În al treilea rând, se

pot evidenţia caracteristicile care trebuiesc avute în vedere de către cei care realizează un astfel

de proces, lucru esenţial pentru a evita consecinţe nedorite pentru viitoare astfel de fenomene.

 

Obiectivele proiectului de cercetare

Cercetarea are obiective principale: să identifice schimbările care apar în viaţa oamenilor în urma stămutării şi să descrie mecanismele prin care se reconstruieşte o comunitate care este mutată dintr-un spaţiu în alt spaţiu.

 

 

 

Semnificaţia studiului

Interesul pentru studiul proceselor de strămutare a apărut deoarece în contextul proceselor de dezvoltare, a războaielor sau a catastrofelor naturale, o bună parte din populaţia planetei este afectată. Soluţia cea mai vehiculată în contexte de acest gen este aceea de a muta forţat populaţia aflată într-o zonă de risc. Perspectivele din care sunt analizate aceste mutări în masă a populaţiei sunt multiple, în funcţie de condiţiile existente. Studiul experienţelor oamenilor mutaţi sunt esenţiale, cercetătorii din diverse domenii acceptând unanim că partea de

cercetare empirică este esenţială atât pentru înţelegerea procesului cât şi pentru dezvoltarea unor analize teoretice privind acest domeniu. Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anii ’90, anual, 10 milioane de oameni erau strămutaţi (Serageldin 1995, Cernea 1997), iar aceştia erau afectaţi numai de pe urma proiectelor de dezvoltare, fără a mai pune la socoteală refugiaţii de război, sau din cauza dezastrelor naturale. Aceste date, evident suscită interese de cercetare în acest domeniu. Grija pentru condiţia umană (concern to human condition) (Arens 1973, 1929-1931) reprezintă de asemenea o bună oportunitate pentru cercetătorii din ştiinţele sociale de a realize studii referitoare la consecinţele proceselor de strămutare. Problema care s-a pus în majoritatea cazurilor a fost în termenii unui impact negativ, consecinţele mutării fiind resimţite cu greutate de indivizi. De altfel, acest tip de schimbare cu greu poate fi privit cu optimism. În general reacţiile la nivel local asupra deciziei de a strămuta populaţia sunt caracterizate de un entuziasm mic (Arens 1973).

Cazul Roşia Montană a suscitat în ultimii ani numeroase dezbateri privind problemele asociate demarării proiectului minier de exploatare a aurului de pe raza comunei. Strămutarea populaţiei din zona de risc reprezintă o problemă pusă în discuţie atât de cei care sunt împotriva exploatării cât şi pentru cei care sunt pro exploatare. Realizarea majoră a acestui studiu ar putea

să fie oferirea unui răspuns public vizavi de problemele asociate strămutării într-un caz controversat, aflat încă în dezbatere în România. Studiile despre strămutare în România sunt puţine, prin urmare acest studiu de caz trebuie privit şi ca o contribuţie importantă pentru înţelegerea şi dezvoltarea acestui subdomeniu al ştiinţelor sociale.

 

Întrebări de cercetare

Principalele două întrebări de cercetare sunt direct corelate cu obiectivele cercetării:

1. Ce tipuri de schimbări apar în urma proceselor de strămutare?

2. Care sunt elementele prin care reconstruieşte o comunitate care este mutată într-o manieră planificată dintr-un spaţiu în alt spaţiu?

Din cele două întrebări decurg mai multe întrebări de cercetare secundare:

1. Au privit locuitorii din Roşia Montană strămutarea ca o oportunitate?

2. Care sunt cele mai grave probleme legate de strămutarea de la Roşia Montană în cartierul

Recea?

3. Care sunt tipurile de schimbări existente în urma procesului de strămutare? Cum văd

strămutaţii schimbarea?

4. În ce constă relaţionarea celor strămutaţi cu cei din Alba Iulia?

5. Învaţă strămutaţii noi roluri sociale? Se dezvoltă un comportament antreprenorial în rândul

celor strămutaţi, ca urmare a câştigării unor sume de bani oferite drept despăgubiri de

companie?

6. Contribuie procesul de strămutare la formarea capitalului social?

7. Care sunt legăturile sociale care se pierd/se păstrează/se crează?

8. Reconstrucţia comunităţii reprezintă un efort paternalist de tip vârf-bază, sau vorbim despre o

adaptare pe orizontală (există participare şi iniţiative ale oamenilor)?

9. Care sunt strategiile de viaţă pe care le au locuitorii, în contextul strămutării?

 

Literatura de specialitate relevantă

Trecând peste aspectele particularităţilor ideii de strămutare, schemele generale pleacă de la o logică comună: ele sunt construite pentru a muta/transfera o populaţie de pe un teritoriu pe alt teritoriu într-o manieră plănuită (Muggah 2003). Definiţia aceasta, dată în 2003, pe fondul analizei mai multor teorii, din mai multe perspective (s-a propus o abordare multidisciplinară a problemei strămutării (Cernea 1999a)), se aseamănă cu o definiţie dată în 1969 de către importantul teoretician al anilor ’60-70 Robert Chambers (apud. Muggah 2003). Acesta defineşte procesul de strămutare ca reprezentând o formă planificată de schimbare socială care în mod necesar implică o mişcare a unei populaţii.

Potrivit lui Robert Muggah (2003, 11-12) cercetătorii privesc procesele de strămutare în două moduri:

1. Procesul de dezvoltare este inevitabil, iar strămutarea este de asemenea un rezultat inevitabil,

chiar dacă nedorit. Aceştia fac parte din categoria de cercetare aplicată. Succesul sau eşecul este definit de Guvern, sau angajaţii care sunt responsabili de strămutare.

2. Procesele de strămutare reprezintă un eşec neacceptabil al dezvoltării. Aceştia fac parte din categoria cercetătorilor activi, de acţiune, publici. Ei se focusează pe cauze, pe dinamica rezistenţei în faţa strămutării şi pe costurile individuale sau comunitare ale strămutării.

Michael Cernea a realizat un model de reconstrucţie socială (care poate fi aplicat atât strămutaţilor, cât şi refugiaţilor). Acest model a fost creat în urma analizelor cazurilor de strămutări existente în literatura de specialitate, dar şi a datelor empirice şi cuprinde anumite variabile pe care ne propune să le folosim atunci când analizăm un proces de strămutare. Astfel,

acest model ne ajută să comparăm între diferite procese de strămutare. Acest model este construit după următoarea logică (Cernea 1997, 1571-1576):

1. Să pună un diagnostic care îndeplineşte o funcţie explicativă şi una cognitivă.

2. Să facă o predicţie, funcţie de avertizare (semnal de alarmă) şi de planificare.

3. Să creeze o rezoluţie asupra problemei pentru a ghida şi măsura reabilitarea strămutaţilor.

4. Să aibă funcţia de cercetare care să permită formularea ipotezelor şi aplicarea teoriilor pe terenul de investigaţie.

Modelul a fost construit în jurul conceptului de risc de sărăcie. Abordarea este una sociologică, riscul fiind înţeles ca şi posibilitatea de determinare a unor efecte negative în viitor de către cursul unei acţiuni: pierderi, distrugeri, probleme pentru viitoarele generaţii şi orice altceva este contraproductiv. Consultarea comunităţii îndeaproape este aşadar un lucru foarte important pentru a îndeplini planurile sociale şi culturale ale populaţiei. Este esenţial ca strămutarea să genereze oportunităţi, să îmbunătăţească viaţa oamenilor, nu să o înrăutăţească. De asemenea este nevoie să se încurajeze participarea şi iniţiativele oamenilor, este necesar ca ele să existe, întrucât un proces de reconstrucţie a capitalului social implică în primul rând iniţiativele oamenilor strămutaţi cât şi modalităţile în care acestea reuşesc să relaţioneze cu alţi actori relevanţi precum: ONG, organizaţii, populaţia gazdă, sau cei care realizează strămutarea. Potrivit lui Cernea, se cunosc foarte puţine lucruri despre iniţiativele personale poststrămutare ale oamenilor, fiind puţine studii care au monitorizat progresul celor strămutaţi. De asemenea, o altă zonă în care nu se cunosc foarte multe, este cea referitoare la modalitatea în care cei strămutaţi copiază modele ale populaţiei gazdă. Aceste două elemente sunt dezirabile pentru orice studiu care are legătură cu strămutarea.

Într-o analiză a punctelor tari şi punctelor slabe ale strămutărilor, Mahapatra şi Mahapatra (2000) consideră că îngrădirile rezultate din planurile de strămutare sunt cele legate de reconstruirea capitalului social care facilitează adaptarea mai ales în zona contactului cu populaţia gazdă, dar şi pentru compensarea pierderilor suferite în privinţa unor practici comune.

Singura soluţie de reconstrucţie a capitalului social în noua comunitate este facilitat de strămutările care sunt făcute în grup (atunci când oamenii sunt mutaţi dispersat, întâlnim mari probleme de adaptabilitate (Cernea 1997)), singura soluţie fiind să se transfere şi legăturile sociale existente în vechea localitate, în noua aşezare (Mahapatra şi Mahapatra 2000).

 

Metodologia cercetării.

Procedura de cercetare. Metodele alese

Ceea ce mi se pare important în analiza pe care o voi face acestui proces de strămutare este faptul că, în mod sigur, nu trebuie să privesc procesul independent şi scos din context. Este extrem de necesar să înţelegem şi ce s-a întâmplat la Roşia Montană înainte de strămutare, evenimentele de acolo putând fi extrem de importante pentru a înţelege anumite probleme legate de proces, sau chiar însăşi decizia finală de a acceptare a ofertei din partea companiei şi de mutare. Prin urmare, ceea ce se întâmplă în cartierul Recea trebuie dublat cu informaţii referitoare la ce se întâmpla în Roşia Montană, sau măcar cu percepţii ale celor mutaţi despre ce se întâmpla acolo. Procedura de investigare va fi una de teren în comunitatea strămutată şi va cuprinde 3 etape principale şi mai multe intermediare, primele reprezentând 3 vizite anuale în cartierul Recea, iar ultimele referindu-se la o vizită în comuna Roşia Montană şi la munca de documentare.

 

Instrumente de cercetare

Instrumentul principal de cercetare va fi interviul semistructurat, desigur cu permiterea maleabilităţii cercetătorului în teren. Nu voi exclude nici instrumente precum chestionarul structurat, observaţia directă, discuţiile informale cu oamenii sau interviurile cognitive (probele de limbă), realizarea de fotografii atunci când se vor dovedi folositoare pentru studierea unor aspecte particulare. Voi pune accentul pe complementaritate, pe validare reciprocă a instrumentelor şi surselor de date. Obţinerea unor date oficiale de la compania care a realizat strămutarea reprezintă de asemenea un obiectiv al cercetării de teren.

 

Rezultate aşteptate

Rezultatele aşteptate reprezintă automat îndeplinirea obiectivelor şi oferirea răspunsurilor la întrebările de cercetare. Odată cu acestea mă aştept ca rezultatele cercetării să poată fi folosite atât de către cei care vor mai realiza procese de strămutare astfel încât acestea să fie în avantajul oamenilor, cât şi de cercetătorii din ştiinţele sociale din România. Nu în ultimul rând, mă aştept să aduc în prim plan utilitatea cercetătorilor din ştiinţe sociale pentru probleme sociale concrete, astfel încât să fie conştientizată de către publicul larg necesitatea colaborării cu aceştia în asemenea circumstanţe.

 

 

Bibliografie

Arens, W. 1973. Review of The Social Consequences of Resettlement: The Impact of the Kariba Resettlement upon the Gwembe Tonga, by Elizabeth Colson. Kariba Studies, 4. Manchester: Manchester University Press (published for the Institute for African Studies, University of Zambia; distributed in U.S. by Humanities Press, New York), 1971, 1829- 1831.

Babbie, Earl. 2010. Practica cercetării sociale. Iaşi: Polirom.

Cernea, Michael. 1997. The Risk and Reconstruction Model for Resettling Displaced Population. World Development 25, no. 10: 1569-1587.

Cernea, Michael 1999a. Introduction: Mutual Reinforcement: Linking Economic and Social Knowledge about Resettlement. În Cernea, Michael (ed.). The Economics of Involuntary Resettlement. Questions and Chalanges. Washington D.C.: The World Bank.

Cernea, Michael. 1999b. Why Economic Analysis is Esential to Resettlement: A Sociologist’s View. În Cernea, Michael (ed.). The Economics of Involuntary Resettlement. Questions and Chalanges. Washington D.C.: The World Bank.

Cernea, Michael. 2009. Introduction: Resettlement – An Enduring Issue in Development. The Asia Pacific Journal of Anthropology 10, no. 4 (December): 263-265.

Mahapatra, L.K. and Mahapatra Sheela. 2000. Social re-articulation and community regeneration among resettled displacees. În Cernea, Michael and McDowell, Christopher (eds.). Risk and Reconstruction. Experiences of Resettlers and Refugees. Washington, D.C.: The World Bank.

Muggah, Robert. 2000. Through the developmentalist’s looking glass: conflict-induced displacement and involuntary resettlement in Columbia. Journal of Refugee Studies 13, no.2: 133-164

Muggah, Robert. 2003. A Tale of Two Solitudes: Comparing Conflict and Development – induced Internal Displacement and Involuntary Resettlement. International Migration 4, no. 5: 5-31.

Price, Susana. 2009. Prologue: Victims or Partners? The Social Perspective in Development – Induced Displacement and Resettlement. The Asia Pacific Journal of Anthropology 10, no. 4: 266-282.

Serageldin, Ismail. 1995. Nurturing Development. Aid and Cooperation in Today’s Changing World. Washington D.C.: The World Bank.

World Bank. 1994. Resettlement and Development: The Bank wide Review of Projects Involving Involuntary Resettlement, 1986-1993. Washington, D.C.: Environment Department.

Voicu, Bogdan, Arpinte, Daniel, Petrescu, Claudia, Preotesi, Mihnea, Tomescu, Cristina. 2010. Note de cercetare asupra comunităţilor rurale în România de astăzi. Sociologie Românească 8, nr. 2.

Upload