Acest post se numeste generos ghid de redactare. Este mai degraba un fel de instructaj preliminar pentru studentii care si-au ales ca si coordonator al licentelor sau disertatiilor pe Asist Univ Dr Marian-Gabriel Hancean sau pe Prof Univ Dr Mihaela Vlasceanu.

 

Inainte de inceperea redactarii lucrarii (licenta sau disertatie), candidatul/studentul/masterandul trebuie sa isi fi clarificat ideea de la care porneste. Prin idee intelegem problema sau intrebarea de baza, fundamentala, cu rol de referinta. Fireste ca pentru clarificare, studentul are nevoie de un bagaj de "pre-rechizite". In primul rand, studentul trebuie sa detina cunostintele de baza ale domeniului de studiu. E.g. principalele teorii, modele teoretice si paradigme din domeniu. Aceste cunostinte de baza ii ofera imaginea de ansamblu. Ii permit sa raspunda la intrebarea: unde ma pozitionez eu? sau unde imi pozitionez lucrarea in universul aproape infinit al cunoasterii din domeniul organizatiilor?

 

Dupa pozitionarea in universul cunoasterii, studentul trebuie sa stabileasca ce fel de lucrare isi propune sa construiasca. Aici, exista mai multe tipuri de lucrari:

a) lucrari care isi propun sa explice un fenomen social/un aspect din realitatea sociala pe care il considera problematic - este cazul situatiilor in care sunt aplicate teorii, pentru a explica ceva

b) lucrari care isi propun sa falsifice teorii, confruntandu-le cu fenomene sociale/aspecte din realitatea sociala - este cazul situatiilor in care sunt dezvoltate teorii deja existente sau sunt propuse teorii noi.

 

O problema aici este legata de tipul de lucrare pe care studentul il alege. a) sau b)? Aceasta alegere este oarecum predeterminata de problema de cercetare/intrebarea de cercetare. De cele mai multe ori, la nivel de licenta si masterat, studentii obisnuiesc sa aleaga tipul a). Din pacate, in cele mai multe cazuri, modalitatea de lucru este gresita. In ce sens? Confectioneaza un amestec de teorii, iar apoi aplica acest amestec la nivelul unor date empirice. Foarte multi obisnuiesc sa spuna ca amestecul de teorii le explica partea din social pe care au definit-o. Problema pe care o ignora este importanta. Amestecul de teorii reprezinta de fapt un amestec de explicatii care vizeaza parti din social diferite. Solutia pe care o recomand aici este simplitatea. Adica, renuntarea la amestecuri si focalizarea pe o singura teorie. De exemplu, daca studentul A vrea sa explice comportamentul organizatiilor din domeniul educatiei superioare prin abordarea organizatiilor ca sisteme naturale si deschise, atunci NU TREBUIE sa se focalizeze pe toate teoriile din aceasta abordare. Ceea ce trebuie sa faca este sa opteze pentru o singura teorie. Spre exemplu, teoria dependentei de resurse. Sau ecologia populatiei. Sau institutionalism. Si atat. Amestecarea acestor teorii este toxica si contra-productiva.

 

Despre modalitatea tehnica de alegere a teoriei care poate explica aspectul din realitatea sociala supus investigatiei, voi scrie in urmatorul post.